Castelul de la Bran - la 33 km de Rucar

Situat in Pasul Rucar-Bran, la 30 km de orasul Brasov, Castelul Bran este una din emblemele romanesti recunoscute peste hotare. Legenda din spatele Castelului Bran il are in spate pe Contele Dracula, personaj ce il are ca si corespondent pe voievodul Vlad Tepes. Dracula a prins viata datorita romanului omonim scris de autorul irlandez Bram Stocker in secolul 19.

 Romanul a devenit atat de cunoscut de-a lungul timpului incat a ajutat imaginea Castelului Bran sa evolueze, atragand o multitudine de turisti anual, in special in perioada sarbatorii autumnale de Halloween, cunoscuta ca fiind sarbatoarea spiritelor si a fiintelor dincolo de adancuri.
Incepand cu acest roman, lucrurile au luat o turnura ciudata, avand in vedere ca istoria infirma faptul ca Vlad Tepes, domnitorul cu trasaturi de vampir, ar fi locuit vreodata in Castelul Bran. Cu toate astea, povestea este atat de raspandita pe intreaga suprafata a mapamondului, incat nu mai intereseaza pe nimeni cat de adevarata e, in consecinta, Castelul Bran a fost locul unde, de- lungul anilor s-au turnat o multime de filme tematice.

 

Astfel, de ceva vreme, la Castelul Bran se organizeaza adevarate petreceri tematice ce includ baluri mascate, decoruri desprinse parca din colturile cele mai intunecate ale iadului, cat si expozitii de obiecte hand-made artizanale, suveniruri si altele.

Vestigiile istorice de la Râsnov - 46 Km de Rucar

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

 Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.

În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg

Schitul Dragoslavele - 6 Km de Rucar

Schitul Dragoslavele a luat fiinta in anul 1929, ca resedinta patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila si pe care, intre timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute si alte constructii.

 

Patriarhul Miron Cristea a fost un mare luptator pentru unitatea tarii, primul Patriarh al Romaniei intregite, regent si apoi, intre anii 1938-1939, prim-ministru al Romaniei. Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: "Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei." In anul 1949, Prea Fericitul Patriarh Justinian (1948-1977) a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa, si a infiintat Schitul Dragoslavele, caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent. Biserica schitului a fost sfintita in data de 21 august 1949.

Slujbele se oficiaza aici in fiecare duminica si sarbatoare. Pentru protestele sale fata de unele masuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de calugari si calugarite erau scosi din manastiri, in anul 1959, Patriarhul Justinian a fost trimis la Schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu fortat timp de sase luni. Intre anii 1950-1960, in cadrul asezamantului de la Dragoslavele a functionat si o scoala de cantareti bisericesti. Astazi scoala de cantareti nu mai functioneaza, insa resedinta patriarhala inca exista, indeplinindu-si pe mai departe rolul ei initial.

Cheile Dâmbovicioarei si Pestera Dambovicoarei

Cheile Dâmbovicioarei au o lungime de chei propriu zise de 2 km, sunt situate în arealul montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr-Bran”.

„Dâmbovicioara” care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230) m din munții Piatra Craiului este unul dintre afluenții Dâmboviței, care curge pe direcția de nord-sud.

In amonte de chei se află la confluența cu Valea Muierii un izvor numit „La Galgoaie” de unde apa curge cu o viteză torențială în Dâmbovicioara urmat de o cheie îngustă, aprope inaccesibilă presărată cu cascade. Mai există și alte chei în apropiere ca de pildă Cheile Brusteretului, Cheia Lungă si Cheia Strâmtă.

Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător și face parte dintr-o serie de cel puțin 20 de chei situate în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Dâmbovicioara a săpat în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, și gresii, conglomerate un adevărat canion lung de 8 km, care în unele porțiuni valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime.

Apele râului prin acțiunea de eroziune au creat forme bizare de turnuri, sau creste ascuțite, având subteran goluri carstice, astfel în această zonă se pot număra peste 50 de peșteri ca (Peștera Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului, Peștera Labirintului).

Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș.

Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. Peștera Dâmbovicioara este formată dintr-o io galerie unică, cu o lungime totală, de 555 m.

Deși această lungime este incomparabil mai mică față de alte peșteri din România, Peștera Dâmbovicioara este cea mai lungă din zonă, relieful și natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Galeria are lățimi ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații, de dimensiuni mici.

Manastirea Aninoasa - 42 Km de Rucar

Numele manastirii Aninoasa vine de la padurile de anini sau arini, copaci inalti si drepti, specifici zonelor umede care, in trecut, imprejmuiau pe arii mult mai largi manastirea noastra. Astazi doar ici si colo pe valea raului Bratia, peste care ati trecut, se mai gasesc astfel de copaci. Manastirea dateaza din secolul al XVII-lea, din 1677, si este ctitoria unui boier din zona, Tudoran Vladescu.

 

Boieri pamanteni, Vladestii au dat si numele unui sat din apropiere, Vladesti. Initial se dorea ca biserica mare sa fie biserica de curte pentru neamul boieresc. Însa, chiar in anul in care s-a pus temelia acesteia, sotia boierului, Alexandra Vladescu, a decedat. Puteti observa in pronaos doua pietre tombale, doua morminte. Unul dintre ele adaposteste osemintele Alexandrei, sotia ctitorului iar celalalt osemintele Saftei Vladescu, cumnata Alexandrei.

Probabil este sotia fratelui lui Tudoran pentru ca el nu a avut surori. La moartea sotiei aga Tudoran al nostru, clucerul Vladescu, s-a calugarit, devenind monahul Teodosie. Probabil stiti ca, la calugarie, se schimba numele de botez. Iar functionalitatea presupusei biserici de cult s-a schimbat si ea in aceea de manastire de calugari. Deci asta a fost la origine. Initial a fost construita doar biserica, fara pridvor si exonartex, doar pronaosul, naosul si altarul si avea o singura turla. 

Pridvorul si zidurile imprejmuitoare si cladirile anexe cuprinse intre acestea s-au construit mai tarziu, intre 1722 si 1730, cu subventia Mitropolitului Ungro-Vlahiei de atunci, Chir Daniil, care fusese calugarit aici la Aninoasa si care apoi a devenit Episcop de Buzau si ulterior Mitropolit al Ungro-Vlahiei. In paraclisul Mitropoliei bucurestene se pastreaza un portret al lui Chir Daniil, la fel in Palatul Patriarhal, unul dintre tablourile de acolo il reprezinta pe Daniil Aninosanul.”

Manastirea Namaiesti-17 Km de Rucar

Mănăstirile Nămăieşti, Corbii de Piatră şi Cetăţuia lui Negru Vodă sunt două din cele trei aşezăminte monahale rupestre ce alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 km. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 km de Câmpulung Muscel, iar cea de a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni. Aşezată la 5 km NE de Câmpulung, biserica este de piatră, în întregime săpată în stâncă de mâini necunoscute, datată din prima jumătate a sec. XVI (1547). Pe pereţii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi şterse în pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi; podoabe;

 

Aici se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, atribuită de tradiţie Evanghelistului Luca, înrămată în argint la 1798, litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu; O cruce veche din 1601, ridicată lângă turlă de Radu Postelnicu; Tot aici se găsesc hrisoave cu proprietăţi din anii 1542 şi 1572, cărţi vechi; casă memorială G.Topârceanu; ateliere de covoare şi macrameuri, mausoleul din Mateiaş, închinat eroilor din primul război mondial (AAB, 1941; Efrem Enăchescu, 1938).

Manastirea Negru Voda- 23 Km de Rucar

Dupa traditie manastirea Negru Voda, a fost ctitorita de Negru Voda (unele surse il prezinta ca Radu Negru Voievod ceea ce este o greseala care provine dintr-un letopiset cantacuzinesc care a compilat pe Radu I stra-stra-nepot al lui Negru Voda, cu acesta din urma ), fiind apoi rezidita de Basarab I si fiul sau Nicolae Alexandru Basarab. Dupa zidirile din veacul al XV-lea si rezidirile din veacul urmator Biserica Negru Voda s-a surpat in 1628 din cauza unui puternic cutremur. Matei Basarab o reconstruieste in 1635 pe aceeasi temelie cu pietrele initilae si astfel va ramane pana in 1827 cand arhiereul Filaret Beldiman cu ajutorul domnitorului Dimitrie Ghica o reface pentru a treia oara si o tarnoseste in 1832.

 

Turnul clopotnita este cel mai inalt din tara Romaneasca cu 35 de metri inaltime, iar gangul boltit pastreaza si astazi masivele porti de stejar din anul 1749. Aici s-a tiparit prima scriere in limba romana prin 1642. Deasemenea pentru ca biserica este necropola domneasca tot aici gasim si cea mai veche piatra voievodala de mormant din Romania, cea a lui Nicolae Alexandru 1352-1367.

 

Mausoleul Mateias - 17 km de Rucar

Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918. Este situat pe Drumul european E574 (DN 73), la 11 km de Câmpulung spre Brașov, pe Dealul Mateiaș.

 

Monumentul este înscris la poziția nr. 1010, cu codul AG-IV-m-A-14017, în „Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr.2314/8 iulie 2004.

Casa memorială George Topîrceanu- 17 km de Rucar

Casa memorială George Topîrceanu se găsește în Nămăești, comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș și este o filială a Muzeului Municipal Câmpulung, Argeș. Clădirea a aparținut socrilor poetului G. Topârceanu fiind donată în anul 1966 de către soția poetului, Victoria Topârceanu, pentru a se amenaja casa memorială a poetului.

A fost organizată în 1967 și reorganizată în 1979. În prezent, casa unde a locuit și a creat poetul, timp de 8 ani, adăpostește o expoziție memorială permanentă, cuprinzând exponate legate de viața și activitatea poetului (o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane.

 

La intrarea în micul parc, printre pomi, se găsește bustul poetului George Topârceanu, operă în bronz a sculptorului Marius Butunoiu, din 1973. Pe soclu sunt așternute ultimele versuri din "Balada morții"[1]. Poetul nu s-a născut aici, ci în București. La Nămăești a locuit mama poetului, care a și înființat un atelier de țesut covoare în incinta mănăstirii de maici. În casa memorială se pare că a trăit și soția poetului, împreună cu fiul lor.

Schitul Namaiesti - 17 km de Rucar

Este situata sub Coasta Schitului (833 m altitudine), pe versantul drept abrupt si stancos al Argeselului, intr-un punct dominant, care ofera privelisti deosebit de pitoresti.

Cel mai vechi document care atesta existenta manastirii dateaza din 1386, prin care Mircea Voievod cel Batran, daruieste satul din vale schitului de maici Namaiesti. Schitul mai apare intr-un hrisov al lui Radu cel Mare, din 1503, apoi in 1547 (Mircea Ciobanul), 1590 (Mihnea Voievod), 1653 - cand Matei Basarab dadea porunca tuturor boierilor care nu aveau odrasle, ca dupa moartea lor sa lase averea satului si sfintei manastiri. 

 

Legenda spune ca niste ciobani, pascand oile prin aceste locuri si adormind deasupra stancii, au auzit in vis batai de clopote si rugaciuni bisericesti si au vazut un inger care spunea: "Aici, in sanul acestei stanci sta de multe veacuri o icoana a Maicii Domnului, zugravita dupa chipul ei cel adevarat. Sculati-va, apucati poteca pana la ea, sapati in piatra adanc si ridicati lacas de inchinaciune".

Barajul Pecineagu - 33Km de Rucar

Barajul Pecineagu este un baraj de anrocamente de 107 m înălține, situat pe râul Dâmbovița. Lacul de acumulare Pecineagu este utilizat pentru alimentări cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații.

 

Barajul Pecineagu este situat pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o depresiune dintre munții Piatra Craiului și munții Iezer-Păpușa. Barajul Pecineagu a fost proiectat de institutul ISCPGA (în prezent Aquaproiect) șef de proiect fiind inginerul Sandu Condeescu. În timpul lucrărilor de recepție a barajului, inginerul Sandu Condeescu, aflându-se în disipatorul de energie a golirii de fund a barajului, a fost ucis dintr-un accident prin jetul produs de deschiderea vanelor golirii de fund. Barajul este executat din anrocamente, cu o mască amonte din beton armat. Barajul are o înălțime de 107 m și o lungime la coronament de 267 m.

La baza măștii de etanșare este executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj. Pentru etanșarea terenului de fundații s-au realizat trei șiruri de injecții de mică adîncime (8–10 m) și un voal format din 2 șiruri de injecții de mare adâncime (40–100 m). Pentru evacuarea apelor mari s-a executat un deversor pâlnie pe malul stâng, cu o capacitate de 687 m³/s, care se continuă cu un puț de 81,50 m înălțime și o galerie de evacuare de 389 m lungime și 5,80 m diametru, terminată cu o trambulină. În puțul vertical mai debușează și o galerie de semiadâncime, care permite evacuarea a 105,00 m³/s.

 

 

Golirea de fund, cu o capacitate de 109 m³/s, este realizată print-o galerie situată pe versantul drept. Debitele evacuate prin golirea de fund sunt controlate de o casă a vanelor subterană la care accesul este realizat print-un puț. În casa vanelor este realizat și o conductă de bypass de 400 mm diametru pentru evacuarea unui debit de servitute de 1,30 m³/s. La ieșirea din galerie este executat un disipator de energie, prelungit de un canal de 80 m lungime de secțiune trapezoidală